pontaj
/pon'taʒ/Etimologie
Din franceză pointage.
Definiții
- operație prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului sau a plății; pontare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pontaj | pontaje |
| genitiv-dativ | pontajului | pontajelor |
| vocativ | pontajule | pontajelor |
| articulat | pontajul | pontajele |