← înapoi la căutare

pont

/pont/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză ponte.

Definiții

  1. (la unele jocuri de noroc) pontator.
  2. (fam.) aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură.
  3. (în limbajul jucătorilor de cărți) numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); (p.ext.) prilej favorabil (la joc).
  4. (înv.) punct (în spațiu sau în timp); limită.
  5. articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; (p.ext.) legea, statutul etc. respectiv.
  6. condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut.
  7. problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpontponți
genitiv-dativpontuluiponților
vocativpontuleponților
articulatpontulponții

ponta

/pon'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză pointer.

Definiții

  1. (v.tranz. și intranz.) a-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului.
  2. (v.tranz.) a marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății.
  3. (v.intranz. și tranz.) a miza o sumă de bani la un joc de noroc.
  4. (v.intranz.) (despre câinii de vânătoare) a se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
  5. (v.tranz.) a pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.

Declinare

CazSingularPlural
verbpontapontau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică