ponor
/po'nor/Etimologie
Din slavă (veche) ponorŭ.
Definiții
- (pop.) povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren.
- formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ponor | ponoare |
| genitiv-dativ | ponorului | ponoarelor |
| vocativ | ponorule | ponoarelor |
| articulat | ponorul | ponoarele |