polturac
/pol.tu'rak/Etimologie
Din poloneză pólturak.
Definiții
- veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. xVII-XVIII.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | polturac | polturaci |
| genitiv-dativ | polturacului | polturacilor |
| vocativ | polturacule | polturacilor |
| articulat | polturacul | polturacii |