polog
/po'log/Etimologie
Din bulgară полог (polog), sârbocroată polog.
Definiții
- (pop.) cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi).
- (reg.) întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca).
- (reg.) iarbă bună de cosit.
- țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc.
- țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; (p.ext.) baldachin.
- acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | polog | poloage |
| genitiv-dativ | pologului | poloagelor |
| vocativ | pologule | poloagelor |
| articulat | pologul | poloagele |