polizor
/po.li'zor/Etimologie
Din franceză polissoir.
Definiții
- mașină-unealtă prevăzută cu piatră abrazivă, folosită la prelucrarea pieselor metalice prin șlefuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| genitiv-dativ | — | polizoare |
| articulat | — | polizor |
Din franceză polissoir.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| genitiv-dativ | — | polizoare |
| articulat | — | polizor |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică