← înapoi la căutare

polizor

/po.li'zor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din franceză polissoir.

Definiții

  1. mașină-unealtă prevăzută cu piatră abrazivă, folosită la prelucrarea pieselor metalice prin șlefuire.

Declinare

CazSingularPlural
genitiv-dativ—polizoare
articulat—polizor

polizoare

/po.li'zo̯a.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din polizor.

Definiții

  1. tehniciană care lucrează cu polizorul.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpolizoarepolizoare
genitiv-dativpolizoareipolizoarelor
vocativpolizoareopolizoarelor
articulatpolizoareapolizoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică