verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din polizor. Confer franceză polir.
Definiții
- (v.tranz.) a prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului.
- (v.tranz.) a lamina la rece foile de tablă subțire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | poliza | polizau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | polizat | polizate |
| genitiv-dativ | polizatului | polizatelor |
| vocativ | polizatule | polizatelor |
| articulat | polizatul | polizatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care este prelucrat cu polizorul.