poliție
/poˈli.ʦi.e/Etimologie
Inevitabil din latină polītīa < greac antică πολιτεία (politeía). Confer germană Polizei, franceză police, italiană polizia, rusă полиция (policija).
Definiții
- organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor.
- pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei).
- local în care se află instalată o poliție.
- (la sg.; colectiv) totalitatea polițiștilor dintr-o poliție; reprezentanții poliției.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poliție | poliții |
| genitiv-dativ | poliției | polițiilor |
| vocativ | poliție | polițiilor |
| articulat | poliția | polițiile |