← înapoi la căutare

polis

/'po.lis/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din greacă (veche) πολισ (polis).

Definiții

  1. formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpolispolisuri
genitiv-dativpolisuluipolisurilor
vocativpolisulepolisurilor
articulatpolisulpolisurile

poliș

/po'liʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din engleză Polish (sausage).

Definiții

  1. (fam.) cârnat polonez.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpoliș
genitiv-dativpolișului
vocativpolișule
articulatpolișul

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică