poligon
/po.liˈɡon/Etimologie
Din franceză polygone.
Definiții
- (geom.) suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi.
- (uneori cu determinarea „de tragere”) teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc.
- (sport) loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare.
- teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poligon | poligoane |
| genitiv-dativ | poligonului | poligoanelor |
| vocativ | poligonule | poligoanelor |
| articulat | poligonul | poligoanele |