polen
/po'len/Etimologie
Din franceză pollen < latină pollen („făină fină”). Confer germană Pollen.
Definiții
- (bot.) pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.
Exemple
- Polen de flori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | polen | polenuri |
| genitiv-dativ | polenului | polenurilor |
| articulat | polenul | polenurile |
Sinonime: (bot.) (înv. și reg.) pulbere