poleitor
/po.le.i'tor/Etimologie
Din a polei + sufixul -tor.
Definiții
- muncitor care poleiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poleitor | poleitori |
| genitiv-dativ | poleitorului | poleitorilor |
| vocativ | poleitorule | poleitorilor |
| articulat | poleitorul | poleitorii |