poleială
/po.leˈja.lə/Etimologie
Din a polei + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a polei; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește un obiect.
- foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare.
- (fig.) ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială.
- cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, (fig.), a unei opere literare, științifice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poleială | poleieli |
| genitiv-dativ | poleielii | poleielilor |
| vocativ | poleială | poleielilor |
| articulat | poleiala | poleielile |