← înapoi la căutare

polcovnicie

/pol.kov.ni'ʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din polcovnic + sufixul -ie.

Definiții

  1. (înv.) funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpolcovnicie—
genitiv-dativpolcovniciei—
vocativpolcovnicie—
articulatpolcovnicia—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică