polcovnic
/pol'kov.nik/Etimologie
Din ucraineană, rusă полковниk (polkovnic).
Definiții
- (înv.) comandant al unui polc; grad militar corespunzător colonelului.
- comandant al unei formații militare de pază a ordinii publice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | polcovnic | polcovnici |
| genitiv-dativ | polcovnicului | polcovnicilor |
| vocativ | polcovnicule | polcovnicilor |
| articulat | polcovnicul | polcovnicii |