polară
/po'la.rə/Etimologie
Din polar.
Definiții
- locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | polară | polare |
| genitiv-dativ | polarei | polarelor |
| vocativ | polaro | polarelor |
| articulat | polara | polarele |