pogonărit
/po.go.nə'rit/Etimologie
Din pogon + sufixul -ărit.
Definiții
- impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII - XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pogonărit | pogonărituri |
| genitiv-dativ | pogonăritului | pogonăriturilor |
| vocativ | pogonăritule | pogonăriturilor |
| articulat | pogonăritul | pogonăriturile |