podină
/'po.di.nə/Etimologie
Din rusă подина (podina), sârbocroată podina, ucraineană подyна (podyna).
Definiții
- pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc.
- (la pl.) obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri.
- (la pl.) taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor.
- (pop.) suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului.
- (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație.
- (reg.) podiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | podină | podini |
| genitiv-dativ | podinii | podinilor |
| vocativ | podină | podinilor |
| articulat | podina | podinile |