pocăință
/po.kəˈin.ʦə/Etimologie
Din a (se) pocăi + sufixul -ință.
Definiții
- (în practicile creștine) căință pentru păcatele săvârșite; (p.gener.) regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pocăință | pocăințe |
| genitiv-dativ | pocăinței | pocăințelor |
| vocativ | pocăință | pocăințelor |
| articulat | pocăința | pocăințele |