pocăi
/po.kə'i/Etimologie
Din slavă (veche) pokajati sen.
Definiții
- (v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni.
- (v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
- (v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
- (v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pocăea | pocăeau |