← înapoi la căutare

pobârcire

/po.bɨr'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din pobârci.

Definiții

  1. acțiunea de a pobârci și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpobârcirepobârciri
genitiv-dativpobârciriipobârcirilor
vocativpobârcire, pobârcireopobârcirilor
articulatpobârcireapobârcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică