plutărie
/plu.tə'ri.e/Etimologie
Din plută + sufixul -ărie.
Definiții
- transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărit.
- îndeletnicirea plutașului; plutărit, plutășie.
- rarmulțime de plute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plutărie | — |
| genitiv-dativ | plutăriei | — |
| vocativ | plutărie | — |
| articulat | plutăria | — |