plugușor
/plu.gu'ʃor/Etimologie
Din plug + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui plug; pluguleț, pluguț.
- plug împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.; (p.ext.) datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plugușor | plugușoare |
| genitiv-dativ | plugușorului | plugușoarelor |
| vocativ | plugușorule | plugușoarelor |
| articulat | plugușorul | plugușoarele |