plopuț
/plo'puʦ/Etimologie
Din plop + sufixul -uț.
Definiții
- (reg.) plopușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plopuț | plopuți |
| genitiv-dativ | plopuțului | plopuților |
| vocativ | plopuțule | plopuților |
| articulat | plopuțul | plopuții |
Din plop + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plopuț | plopuți |
| genitiv-dativ | plopuțului | plopuților |
| vocativ | plopuțule | plopuților |
| articulat | plopuțul | plopuții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică