← înapoi la căutare

plinătate

/pli.nə'ta.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din plin + sufixul -ătate.

Definiții

  1. calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativplinătate—
genitiv-dativplinătății—
vocativplinătate—
articulatplinătatea—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică