plictiseală
/plik.ti'se̯a.lə/Etimologie
Din verbul plictisi + sufixul -eală.
Definiții
- stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.
- enervare, necaz, supărare.
Exemple
- Simțea o plictiseală de moarte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plictiseală | plictiseli |
| genitiv-dativ | plictiselii | plictiselilor |
| articulat | plictiseala | plictiselile |
Sinonime: 1: urât, (rar) anosteală, (pop și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie
Antonime: amuzament, distracție, petrecere