pleviță
/'ple.vi.ʦə/Etimologie
Din pleu + sufixul -iță.
Definiții
- (reg.) placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii.
- bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pleviță | plevițe |
| genitiv-dativ | pleviței | plevițelor |
| vocativ | pleviță | plevițelor |
| articulat | plevița | plevițele |