plesnitoare
/ples.ni'to̯a.re/Etimologie
Din a plesni + sufixul -toare.
Definiții
- (reg.) șfichiul biciului; pleasnă.
- jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic.
- (înv. și reg.) disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora.
- (bot.) (Ecballium elaterium) plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plesnitoare | plesnitori |
| genitiv-dativ | plesnitorii | plesnitorilor |
| vocativ | plesnitoare | plesnitorilor |
| articulat | plesnitoarea | plesnitorile |
Sinonime: 1: pleasnă, pocnitoare, șfichi, 2: sfârâitoare, 4: (bot.) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic