verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din pleasc + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) a mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semn de plăcere); a pleoscăi.
- (v.intranz.) a scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi.
- (v.intranz.) (despre lichide, substanțe vâscoase etc.) a se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | plescăea | plescăeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admirația.
- zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare; plescăire, plescăitură; pleoscăit.
- rarpocnet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | plescăit | plescăituri |
| genitiv-dativ | plescăitului | plescăiturilor |
| vocativ | plescăitule | plescăiturilor |
| articulat | plescăitul | plescăiturile |