plescăit
/ples.kəˈit/Etimologie
Din a plescăi.
Definiții
- zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admirația.
- zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare; plescăire, plescăitură; pleoscăit.
- rarpocnet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plescăit | plescăituri |
| genitiv-dativ | plescăitului | plescăiturilor |
| vocativ | plescăitule | plescăiturilor |
| articulat | plescăitul | plescăiturile |