plenitudine
/ple.ni'tu.di.ne/Etimologie
Din franceză plénitude.
Definiții
- caracter deplin; plinătate; deplinătate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plenitudine | — |
| genitiv-dativ | plenitudinii | — |
| articulat | plenitudinea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică