plenipotență
/ple.ni.po'ten.ʦə/Etimologie
Din italiană plenipotenza.
Definiții
- potență deplină.
- împuternicire în baza căreia o persoană acționează într-o anumită problemă de stat.
- act prin care se acordă o astfel de împuternicire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plenipotență | plenipotențe |
| genitiv-dativ | plenipotenței | plenipotențelor |
| articulat | plenipotența | plenipotențele |