plectru
/'plek.tru/Etimologie
Din franceză pléctre.
Definiții
- placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plectru | plectre |
| genitiv-dativ | plectrului | plectrelor |
| articulat | plectrul | plectrele |