plaz
/plaz/Etimologie
Din bulgară плаз (plaz), sârbocroată plaz.
Definiții
- piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plaz | plazuri |
| genitiv-dativ | plazului | plazurilor |
| vocativ | plazule | plazurilor |
| articulat | plazul | plazurile |