platformă
/plat'for.mə/Etimologie
Din franceză plate-forme.
Definiții
- suprafața orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc.; (p.ext.) vagon sau camion deschis, fără pereți și fără acoperiș, utilizat pentru transporturi.
- parte a unui tramvai, a unui autobuz, a unui vagon de tren etc., în dreptul ușilor, pe unde urcă sau coboară călătorii.
- element plan al unei construcții.
- palier al unei scări.
- construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic, pentru instalarea unui utilaj, pentru verificarea unor mașini sau aparate, pentru depozitarea unor materiale etc.
- teren, de cele mai multe ori plan, situat la diferite înălțimi.
- (sport) instalație orizontală rigidă, de 2–6 m lungime, acoperită cu un strat antiderapant, de pe care se execută sărituri în apă.
- (geol.) unitate structurală veche a scoarței pământului cu fundamentul cutat, peste care sunt depuse depozite sedimentare aproape orizontale.
- program de activitate sau de revendicări politice al unui partid, al unei grupări sau al unui om politic.
- obiectul, problemele, punctul de vedere al unei discuții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | platformă | platforme |
| genitiv-dativ | platformei | platformelor |
| vocativ | platformă | platformelor |
| articulat | platforma | platformele |