platan
/pla'tan/Etimologie
Din latină platanus < greacă πλάτανος (plátanos). Confer franceză platane.
Definiții
- (bot.) (Platanus, mai ales Platanus occidentalis sau Platanus orientalis) arbore exotic cu tulpina înaltă și groasă, având scoarță de culoare verzuie, cu coroană mare, bogat ramificată și cu frunze palmate, cultivat ca plantă ornamentală.
- fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | platan | platani |
| genitiv-dativ | platanului | platanilor |
| articulat | platanul | platanii |
Sinonime: platou, taler, talger, tas, terezie