plastică
/'plas.ti.kə/Etimologie
Din plastic.
Definiții
- tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta.
- parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
- ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plastică | — |
| genitiv-dativ | plasticii | — |
| vocativ | plastică | — |
| articulat | plastica | — |