plasmidă
/plas'mi.də/Etimologie
Din franceză plasmine.
Definiții
- (biol.) formațiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în clonare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plasmidă | plasmide |
| genitiv-dativ | plasmidei | plasmidelor |
| vocativ | plasmidă | plasmidelor |
| articulat | plasmida | plasmidele |