plasă
/'pla.sə/Etimologie
Din slavă (veche) plasa.
Definiții
- împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu.
- împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului.
- parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar.
- subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol.
- rarlimbă de cuțit; tăiș.
- (reg.) fel de mâncare ce se servește la masă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plasă | plase |
| genitiv-dativ | plasei | plaselor |
| vocativ | plasă | plaselor |
| articulat | plasa | plasele |