plânge

Etimologie

Din latină plangere.

Definiții

1. (v.intranz.) a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
2. (v.tranz.) a boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
3. a regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
4. a avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
5. (v.refl.) a-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
6. a face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama.
7. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru plânge.
8. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plânge.

Exemple

• M-a făcut să plâng.

Declinare

Sinonime: 1: lăcrima, 2: (fam. și peior.) (se) bâzâi, boci, văita, 3: smiorcăi, 4: compătimi, 5: murmura, 6: reclama, 2: (rar) plângi

Antonime: râde

Etimologie

Din franceză planche.

Definiții

1. piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea.
2. coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte.
3. carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel.
4. placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură.
5. placă de beton folosită la pavarea drumurilor.

Declinare