planșeu
/plan'ʃew/Etimologie
Din franceză plancher.
Definiții
- element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod.
- suport pentru fixarea unei mașini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planșeu | planșee |
| genitiv-dativ | planșeului | planșeelor |
| articulat | planșeul | planșeele |