plantator
/plan.ta'tor/Etimologie
Din a planta + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor.
- proprietar al unei plantații.
- unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plantator | plantatori |
| genitiv-dativ | plantatorului | plantatorilor |
| vocativ | plantatorule | plantatorilor |
| articulat | plantatorul | plantatorii |