planor
/pla'nor/Etimologie
Din franceză planeur.
Definiții
- aeronavă ușoară fără motor, propulsată prin planare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planor | planoare |
| genitiv-dativ | planorului | planoarelor |
| articulat | planorul | planoarele |
Din franceză planeur.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planor | planoare |
| genitiv-dativ | planorului | planoarelor |
| articulat | planorul | planoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică