planisi
/pla.ni'si/Etimologie
Din neogreacă επλανισα (eplánisa) (aorist lui πλανω (planó)).
Definiții
- (v.tranz.) (înv.) a ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce.
- (v.refl.) a se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | planisea | planiseau |