plancă
/'plan.kə/Etimologie
Din germană Planke.
Definiții
- drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plancă | plănci |
| genitiv-dativ | plăncii | plăncilor |
| articulat | planca | plăncile |