planșetă
/planˈʃe.tə/Etimologie
Din franceză planchette.
Definiții
- placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice.
- scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planșetă | planșete |
| genitiv-dativ | planșetei | planșetelor |
| vocativ | planșetă | planșetelor |
| articulat | planșeta | planșetele |