planșă
/'plan.ʃə/Etimologie
Din franceză planche.
Definiții
- piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea.
- coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte.
- carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel.
- placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură.
- placă de beton folosită la pavarea drumurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planșă | planșe |
| genitiv-dativ | planșei | planșelor |
| articulat | planșa | planșele |