plachetă
/pla'ke.tə/Etimologie
Din franceză plaquette.
Definiții
- carte mică și subțire care cuprinde opere literare (în special în versuri) de dimensiuni reduse.
- medalie de forme diferite având pe una din fețe executate un basorelief sau o inscripție, bătută cu ocazia unui mare eveniment, în cinstea unei personalități sau care se oferă ca premiu în competițiile sportive.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plachetă | plachete |
| genitiv-dativ | plachetei | plachetelor |
| articulat | placheta | plachetele |