placentație
/pla.ʧen'ta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză placentation.
Definiții
- (biol.) așezarea ovulelor pe placentă.
- (bot.) felul în care sunt așezate ovulele de placentă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | placentație | placentații |
| genitiv-dativ | placentației | placentațiilor |
| vocativ | placentație | placentațiilor |
| articulat | placentația | placentațiile |